Sarbatoarea Nasterii Domnului este a doua ca importanta in calendarul crestin, dupa Inviere. Este o sarbatoare cu bucurie, cadouri si pregatiri febrile, o perioada in care semnificatiile religioase se intrepatrund cu ritualurile precrestine si temerile populare. Una peste alta, Craciunul continuat cu Anul Nou este cea mai spectaculoasa sarbatoare populara.
In zona Maramuresului, traditiile si obiceiurile de Craciun se pastreaza de la o generatie la alta, de sute de ani. Mai ales in mediul rural, dar si in orase, in Ajunul Craciunului se pot vedea grupuri de colindatori imbracati in costume populare care merg sa vesteasca Nasterea Domnului.
Pregatirile de Craciun sunt obligatorii in Maramures, iar tarancile folosesc acest prilej ca sa isi scoata la iveala zestrea lor sau a fetelor de maritat. Stergare frumos tesute, perne imbracate in fete brodate cu migala, pleduri colorate sunt scoase din dulapuri si asezate in incaperi, mai ales in cea in care sunt primiti colindatorii. Din case nu lipseste nici bradul, impodobit acum cu beculete si globuri chinezesti, iar altadata cu nuci, mere ori siraguri de boabe de fasole alba in loc de beteala.
De altfel, chiar exista credinta ca in noaptea de Craciun nu e voie sa se stinga focul in soba, astfel incat barbatul casei obisnuia sa puna pe foc o buturuga mare.
In Ajunul Craciunului, in satele din Maramures primii care pleaca la colindat sunt copiii, cu traistutele in gat. Dupa ce se intuneca, pornesc la colindat feciorii si barbatii insurati. Spre deosebire de zilele noastre, in trecut, tinerele fete nu umblau la colindat, ci asteptau sa fie colindate de feciori, acasa.
Colindatorii primesc si in Maramures daruri dupa datina: colaci, nuci si mere, iar mai nou, tot mai des, bani. Maramuresul este inca un loc in care se pot auzi glasurile copiilor si tinerilor, dar si ale celor batrani care vestesc Nasterea Domnului Iisus, dar intai de toate intreaba: “Slobodu-i a colinda?”.
Se umbla cu ”Steaua” sau cu ”Capra”, al carei joc (omorarea, bocirea, inmormantarea, invierea), la origine, a fost un ceremonial grav.
In unele zone, in afara acestor obiceiuri se mai pastreaza si ”Viflaimul”, un teatru popular in care apar personajele biblice care au legatura cu momentul Nasterii Domnului. Sunt putine localitatile Maramuresului in care mai este prezentat spectacolul, si datorita numarului mare de personaje, peste 20, dar si a pregatirilor minutioase care trebuie facute cu mult timp inainte. In Ieud, dar si in alte localitati de pe Valea Izei traditia s-a mai pastrat, chiar daca ”Viflaimul” nu este prezentat chiar in Ajunul de Craciun.
In Maramures, un loc important il ocupa mai ales in anii nostri jocul mosilor, la originea caruia se pare ca au stat ceremoniile cu masti din noptile de priveghi – ritual stramosesc de cinstirea mortilor. Masca propriu-zisa de mos maramuresan este executata din blana de cornute, desi aminteste de animalul originar se deosebeste de masca similara din restul zonelor etnografice ale tarii prin faptul ca nu au coarne.
De asemenea, un alt obiect ritualic, care nu lipseste din gospodariile maramuresenilor de Craciun, este colacul, care este un simbol al soarelui, dospirea aluatului din care se face semnificand fertilitatea. Mai sunt insa marul – aliment sacru si “fruct al cunoasterii”, si nuca, care este asimilata si “oului cosmic”.
Toate aceste se regasesc pe mesele de Craciun in toate gospodariile din Maramures, chiar daca modernismul si-a facut loc chiar si in zonele rurale.