„Renasterea Turistului” continua sa va prezinte si in acest numar evenimente importante petrecute de-a lungul istoriei. Astazi ne-am oprit asupra unui moment crucial din destinul imparatului Traian; in  27 octombrie, anul 93, el a fost adoptat ca fiu si asociat la domnie de catre imparatul Nerva. Traian s-a nascut in data de 18 septembrie, anul 53, in orasul Italica, din provincia romana Hispania. Tanar fiind, a urcat in ierarhia armatei romane, luptand in cea mai periculoasa regiune a Imperiului Roman, cea din zona Rinului. A luat parte la razboaiele lui Domitian impotriva germanilor si era unul dintre cei mai mari comandanti militari ai imperiului cand Domitian a fost ucis in anul 96. Renumele sau i-a fost de mare folos in timpul succesorului lui Domitian, imparatul Nerva; acesta era nepopular in cadrul armatei si avea nevoie de cineva indragit de soldati, ca sa obtina sprijinul legiunilor. A obtinut acest sprijin prin numirea lui Traian ca fiu adoptiv al sau si succesor, in toamna anului 97, pe 27 octombrie. La moartea lui Nerva, pe 27 ianuarie 98, Traian i-a succedat fara nici un incident, fiind respectat de supusi. Astfel, el a devenit primul imparat roman nascut in afara peninsulei Italice.

Parcul de distractii Nigloland se afla in mijlocul padurii “Forêt d’Orient” din regiunea franceza Champagne-Ardenne si ofera vizitatorilor sai peste 35 de atractii, destinate atat celor mici cat si celor mari. Cele cinci montagne russe sunt Bobsleigh, Chenille, Gold Mine Train, Schlitt Express si Spatiale Expérience. Datorita locului in care se gaseste parcul, dar si posibilitatilor de distractie pe care le ofera, acesta a devenit o destinatie populara pentru calatoriile de familie. Alte cateva atractii ale parcului Nigloland sunt corabia de pirati, trenuletele, Haunted House of Horrors, muzeul dragonilor, jungla- care ofera o atmosfera plina de aventura, zona extravaganta cu diferite pasari si flori exotice si, nu in ultimul rand, zona destinata mascotei parcului si personajelor de desene animate. In interiorul parcului, vizitatorii pot gasi hoteluri si restaurante decorate in tonul atmosferei distractive pe care o reda ansamblul Nigloland. Aflat la doar doua ore de Paris, Nigloland reprezinta un punct de atractie avantajos pozitionat pentru vizitatorii care calatoresc cu orice mijloc de transport.

Interviu cu Angela Glaman, managerul proiectului de reabilitare a celui mai vechi edificiu din capitala Banatului

Angela Glaman

- Reabilitarea Castelului Huniade, edificiu care adaposteste Muzeul Banatului, este unul dintre cele mai importante proiecte care se deruleaza in prezent in Timisoara. In ce stadiu se afla acum aceasta lucrare?

- Pana in prezent, s-au intocmit trei contracte, conform graficului de activitati si achizitii aferent contractului de finantare, si anume contractul de publicitate, cel de audit financiar si contractul de consultanta. In 7 noiembrie va avea loc deschiderea licitatiei internationale de asistenta tehnica, iar pentru executie, cu care suntem in grafic, la sfarsitul lunii noiembrie sau inceputul lui decembrie. Dupa estimarile noastre, ultima licitatie va fi pe 15 decembrie. Asta, daca totul merge bine. Au fost o sumedenie de schimbari de legislatie. Noi ne-am conformat, astfel ca a trebuit sa schimbam totul din mers.

- La licitatiile pe care le-ati organizat pana acum, ce firme au castigat?

- Sunt firme romanesti. Nu a fost o participare internationala. Doar licitatia aceasta de asistenta tehnica a fost publicata in jurnalul oficial al Uniunii Europene.

- Care este acum situatia la Muzeul Banatului? Ce se intampla acolo?

- Se lucreaza pe linia de arheologie in curtea interioara, se muta totul pentru pregatirea inceperii lucrarilor pe proiectul Uniunii Europene. Se muta totul pe o aripa de cladire, in conditiile impuse de Ministerul Culturii

- La finalul lucrarii, va fi Castelul Huniade cel mai important obiectiv turistic din Timisoara?

- Sunt convinsa de asta si as vrea ca peste trei ani sa facem din nou un intreviu… sa ne masuram greutatea si numarul de fire albe! Va fi o lucrare foarte complexa, tinand cont de toate caracteristicile. Cladirea are o structura de rezistenta vulnerabila, la coltul de nord-vest existand chiar pericolul de prabusire. Trebuie, totusi, sa nu uitam ca este cea mai veche constructie din oras.

- Tocmai urma sa va intreb, ce lucrari se vor face si cat sunt de complexe?

- In primul rand, vor fi lucrari de consolidare a fundatiilor zidurilor interioare si exterioare prin injectari, centuri de beton armat cu contraforti pentru limitarea tendintei de alunecare in lateral a zidurilor si fisurarea boltilor, consolidarea boltilor si arcelor cu tiranti inclinati, sub pardoseala grinzi tiranti legati cu tirantii inclinati. S-a propus desfacerea planseului de lemn de la etajul 2 in aripa de nord, precum si demolarea stalpilor plasati direct pe extradosul boltilor, realizarea unei pasarele amplasate central fata de axul coamei care traverseaza acest spatiu in scopul observarii superioare a volumului nou creat, precum si in scopul fluidizarii traficului, asigurand realizarea unei sali de mari dimensiuni precum si o panorama deosebita a partii superioare. Finisajele interioare vor fi de  calitate superioara: placaje din marmura rosie, parchet din lemn masiv, usi interioare din lemn masiv executate cu model specific epocii pe care o reprezinta, iluminarea ornamentala a curtii interioare si exterioare.

- Tinand cont ca in proiectul de la Bastion au fost si experiente neplacute, v-ati luat masuri de siguranta?

- Am invatat si noi din experienta celorlalti. Intreaga echipa a colaborat mult la intocmirea caietului de sarcini pe executie, sa impunem niste exigente mai mari din punctul de vedere a calitatii. Ne asumam riscul si impunem o garantie mai mare a lucrarilor. Printre criteriile de evaluare vor fi calitatea executiei lucrarilor si termenul de executie, ca sa nu o lungim din nou, pentru ca vor aparea, intr-adevar, multe lucrari diverse si neprevazute. Nici nu am inceput bine lucrarea si deja au aparut descoperiri arheologice de o importanta inestimabila, care vor impune deci actualizarea solutiei de proiectare pentru curtea interioara.

- Enumerati cateva din punctele forte ale muzeului dupa terminarea lucrarii.

- Studiind  si inca adaptand pe cat se poate la ora aceasta planul de marketing, care este parte din proiect, vom incerca sa facem totul ca la carte. Forma de expunere, adaptata cerintelor europene,  va fi una deosebita; pentru vizitatorii individuali, vom introduce sistemul “audio guide”. Dorim sa punem in valoare tezaurul, deoarece unele dintre componentele sale au o valoare inegalabila si sa infiintam o biblioteca. In plus, vrem sa deschidem o cafenea pentru tineri.

- Vorbeati la lansarea proiectului de importanta publicitatii…

- Promovarea se va face foarte agresiv in ultimul an de executie a lucrarii. Noi avem idei, speram ca acestea sa se aprobe si la organismul intermediar. Castelul fiind si in centru, locul unde vara vin multi turisti, vrem sa facem cateva panouri, cum am vazut in strainatate, cu imagini din stadiul de executie si cu termenul de finalizare. Nu este nimic de ascuns si vrem sa facem lucrul acesta pentru a starni interesul oamenilor. O sa incercam pe toate caile sa facem publicitate asa cum se cuvine.

- Deci, va obligati sa terminati lucrarea la termen?

- In limita normalului, da. Dar sunt multi factori care nu depind doar de noi, suntem cu banii pe linia neeligibila, depinde de cat de repede vom primi fondurile rambursabile. Pentru orice avem nevoie de avizul Ministerului Culturii.

- Sa presupunem ca vor aparea lucrari neprevazute care vor duce la intarzierea proiectului. Care este limita maxima pana la care poate merge intarzierea?

- Nu se poate spune cu exactitate. Noi speram sa fie conform contractului, adica data de 9 decembrie 2014. Noi ne dorim sa se termine lucrarile chiar mai devreme.

- Cum va propuneti sa atrageti turistii la muzeu?

- La inceput, pe linie de publicitate se vor lua masuri pentru a atrage turistii, dar si localnicii. O sa vedem cum vom face si cu scolile. O alta idee ar fi introducerea acestui obiectiv in circuitul turistic, prin intermediul agentiilor de turism. Sa se faca un traseu de vizitare in care unul din principalele obiective sa fie si muzeul. Noi ne indreptam in special spre turistii straini. Vrem sa cuplam vizitele impreuna cu Bastionul si Muzeul de Arta. Dar ceea ce vom pune in practica nu depinde numai de noi.

- Este ceva care v-ar putea impiedica sa finalizati proiectul?

- Este o lucrare mare si complexa si, probabil, vor aparea si lucruri neprevazute. Sper sa putem colabora bine cu cel care va castiga licitatia.

Palatul de Justitie, edificiu in care functioneaza Judecatoria Timisoara, Tribunalul Timis si Curtea de Apel Timisoara a fost construit intre anii 1855 – 1860.  Potrivit datelor existente la infocentrul turistic, in 1727 pe acest amplasament se afla o cazarma, denumita apoi Casa Administratiei Camerale, in care, in anul 1752, locuia si episcopul catolic. Fiind construita inainte de trasarea noului sistem rectangular de strazi, aceasta cladire parter era „rotita”  fata de reteaua strazilor din cetate.  Intre anii 1754 – 1758 s-a mai adaugat si Depozitul de Faina al cetatii. Tipic pentru edificiile realizate dupa anul 1849 este faptul ca ele au trei pana la patru niveluri, depasind cu mult, ca dimensiuni, tesutul urban de croiala mai marunta din restul cartierului Cetate.  Palatul Dicasterial s-a construit ca sediu al „guvernului Banatului”. In 1860, cand edificiul a fost terminat, s-a desfiintat „land-ul”, Banatul fiind alipit din nou Ungariei. Timisoara nu mai era capitala de „land”, ci doar capitala de judet – si deci nu mai avea nevoie de sediu pentru guvern. Astazi, cladirea are peste 300 de incaperi dispuse in jurul a trei curti interioare. Timisorenii obisnuiau sa spuna despre palat ca „are cate o fereastra pentru fiecare zi din an”. In realitate, Palatul Dicasterial are peste 400 de ferestre.

Stagiunea de toamna continua la Teatrul National cu o serie de spectacole puse in scena de artistii timisoreni. Maine, de la ora 11, in Sala Mare, iubitorii de teatru sunt invitati la „Cenusareasa”, un spectacol de Mirela Puia. Tot maine, dar de la ora 19, in Studio 5 are loc spectacolul „Nu, eu nu regret nimic”, de Sabin Bijan. Sambata, de la ora 19, in Sala 2, timisorenii sunt asteptati la „Switch”, de Pal Frenak. Acelasi spectacol este pus in scena si duminica, de la aceeasi ora si in acelasi loc.

In weekendul ce tocmai a trecut, Primaria Timisoara si Casa de Cultura a Municipiului Timisoara au organizeazat o noua editie a Festivalului Vinului. Evenimentul, ajuns la cea de-a 11-a editie, s-a desfasurat in zona stadionului Dan Paltinisanu. Manifestarea a debutat vineri seara, cu un spectacol al ansamblului folcloric „Timisul” si al solistilor vocali Andreea Voica, Luminita Jucu, Otilia Duma, Alexandra Iacob, Camelia Miutescu, Bianka Mititelu, Mimi Bortun Popescu, Lavinia Buru, Alina Trastau, Cornel Brici, Ianas Roma si Cosmin Popa. Sambata, festivalul a continuat cu un spectacol al formatiilor coregrafice din Recas si Sinmartinul Sirbesc. De la ora 18, pe scena festivalului a urcat ansamblul „Timisul”, insotit de solistii Zorica Savu, Carmen Biruescu, Ancuta Flesiariu, Stana Stepanescu, Felicia Stoian, Maria Coman, Doriana Talpes si Maria Garas. Festivalul s-a incheiat duminica, zi in care au cantat pentru timisoreni “Adi Barar Band”, Mircea Baniciu si Vlady Cnejevici.

Iubitorii de film din Timisoaraau avut parte de doua zile pline, la Festivalul Filmului Francez, care a debutat in acest weekend la Cinema Timis. Festivalul a inceput sambata, de la ora 16, cu filmul „De vrais mensonges”, de Pierre Salvadori. Pelicula prezinta povestea lui Emilie, o tanara care primeste o scrisoare de dragoste, frumoasa si inspirata, dar anonima. Initial o arunca la gunoi, dar apoi se gandeste sa o expedieze mamei sale, izolata si trista de la plecarea sotului ei. Ceea ce nu stie Emilie este ca autorul scrisorii e Jean, angajatul sau timid; si, mai ales, nu-si imagineaza ca gestul sau va declansa o serie de evenimente neprevazute.

Seara a continuat cu „8 fois debout” (incepand cu ora 18). Pelicula, realizata de Xabi Molia, prezinta povestea Elsei, o femeie care traieste din locuri de munca pasagere si incearca sa-si gaseasca un serviciu stabil, pentru a putea sa-si creasca fiul. Mathieu, vecinul sau de palier, se prezinta la nenumarate interviuri de angajare, dar le rateaza pe toate. Amandoi incearca sa reuseasca intr-o lume care nu pare facuta pentru ei. Tot sambata, de la ora 20, este prezentat filmul „Les bien-aimes”, de Christophe Honoré.

Festivalul a luat sfarsit duminica, prin prezentarea peliculelor „Le chat du Rabbin”, „Quartier Lointain” si „La conquete”. Toate filmele au fost subtitrate in limba romana.

O data cu intrarea in luna noiembrie, sezonul sporturilor de iarna poate fi considerat deschis si implicit devine o atractie principala. Pentru iubitorii acestor sporturi si activitati legate de munte, zapada si competitii sportive, se deschid, incepand cu acest an, noi oportunitati. Revine foarte puternic in prim-plan piata italiana a industriei de schi, atat din punct de vedere al practicantilor, cat si al privitorilor. Este de mentionat ca, in zona italiana a Alpilor si Dolomitilor, costurile implicite ale schiului sunt cu 10-15 procente mai scazute decat in Austria sau Elvetia, calitatea utilajelor si a partiilor de schi fiind aproximativ aceeasi. Austria ramane, pe mai departe, o mare atractie pentru sezonul de iarna al romanilor si europenilor, fiind lider detasat in topul preferintelor. Urmeaza in acest clasament, gratie costurilor mai mici, dar cu o calitate si cantitate putin reduse ale partiilor si utilajelor de schi, Slovacia, Polonia si Serbia, unde costurile de sejur si ale schiului implicit sunt cu 25-30 la suta mai ieftine decat in zonele anterior amintite. De mentionat ca in zonele schiabile exista asigurari pentru accidentele specifice. Este foarte bine ca, pe langa asigurarile obisnuite si cardurile de sanatate, sa va procurati si asigurarile speciale de sport, care pot fi gasite la tarife mici. In speranta ca veti avea o iarna foarte prietenoasa si partii inzapezite, va uram un schiat placut.

In speranta unei intelegeri mai bune, va rugam SCRIETI-NE!

Situate intre Marea Mediterana, intre Italia si coasta estica a Spaniei, Insulele Baleare prezinta peisaje idilice si o bogata istorie. In mod cronologic, cartaginezii, romanii, vandalii, francezii si englezii au fost cu totii atrasi de aceste insule frumoase, strategic pozitionate pe insulele comerciale ale Marii Mediterane. Mallorca este cea mai mare si cea mai dezvoltata, si are cele mai atragatoare peisaje. Aici, turismul a inceput din anii ’50 si s-a dezvoltat rapid, in ultimii ani dezvoltatorii germani fiind cei mai activi. Dupa anii ’60 – ’70, Ibiza a fost din ce in ce mai cautata, devenit in scurt timp o vedeta solicitata pe tot parcursul anului, desi preturile sunt mai mari decat in Mallorca. Linistita insulita Formentera si Menorca, cu peisajele sale mai mult colinare, completeaza componenta grupului de Insule Baleare, adevarate bijuterii spaniole in Marea Meditrerana.

Insula Mallorca, prin varietatea peisajelor naturale, prin clima mediteraneana blanda, atrage anual milioane de turisti. Aici, putem admira munti stancosi, golfuri cu ape cristaline, plaje cu nisip alb, pesteri amenajate si, nu in ultimul rand, viata animata din Palma. Capitala insulelor Baleare, Palma de Mallorca, este un oras atragator si plin de veselie, cu o populatie de peste 350.000 de locuitori, mai mult de jumatate din totalul locuitorilor insulei. Partea veche a orasului cuprinde numeroase cladiri din secolele XVI – XVIII. Construit in jurul curbei golfului cu acelasi nume, Palma a fost intemeiat de romani in anul 123 i.Hr., capturat de mauri in anul 903 si intrat in posesie catalana in anul 1229. Printre cladirile istorice se numara Catedrala La Sen, castelul Bellver, cetatea maura Almudaina, Baños Árabes, datand din secolul X. Insula Mallorca este inconjurata de numeroase porturi pescaresti, peste douazeci ca numar, unele reprezentand si atractie tusitica. Clima blanda permite excursii pe jos sau pe bicicleta in tot timpul anului.

Insula Ibiza are temperaturi foarte ridicate, iar peisajele sunt mai aride. Totusi, ea atrage foarte multi turisti, in special tineri, pentru viata dinamica de noapte. Orasul cu acelasi nume  este asezat pe un promontoriu ce domina portul. Aici se pastreaza orasul vechi, cu o catedrala renascentista, cu spectaculoase metereze din secolul al XVI-lea, cu conace elegante- ce stau marturie trecutului istoric, in contrast cu barurile, restarantele, buticurile care se intalnesc, mai jos, in orasul nou. Insula Ibiza are 56 de plaje cu ape calde si transparente, cu nisip fin, unele fiind situate in zone linistite, cu nenumarate posibilitati de practicare a sporturilor nautice.

Formentera este o insula unica, cu o suprafata de doar 80 de kilometri patrati si 5.000 de locuitori, dar este considerata bastionul linistii netulburate din Marea Mediterana. Turistii se simt bine aici, traseele sunt bine marcate, plajele au nisip fin si sunt marginite de ape cristaline. In partea de est a insulei, in La Mola, exista un momument inchinat scriitorului francez Jules Verne, care a imortalizat in scrieirle sale magia acelor locuri.

Insula Menorca este mai putin cunoscuta si mai putin frecventata decat insulele Mallorca si Ibiza. Dar este o zona linistita, cu vestigii ale numeroaselor ocupatii ale invadatorilor, dar si cu un parfum aparte si o gastronomie elevata, mosteniri ale unui secol de dominatie britanica; singurul inconvenient al insulei este vantul. Turistii vin aici pentru cele peste 500 de monumente megalitice, presarate peste tot pe insula, care dateaza din mileniul al doilea i.Hr.

Situate in Oceanul Atlantic, la peste 1.300 de kilometri de Spania si numai 108 kilometri de coasta africana, Insulele Canare se bucura de soare tot timpul sanului si se numara printre favoritele pachetelor de vacanta. Grupul de insule Canare, cu o populatie totala de peste 2 milioane de locuitori, formeaza o comunitate autonoma cu doua provincii: Santa Cruz de Tenerife si Las Palmas, cu centrul administrativ in Santa Cruz de Tenerife. Cunoscute din antichitate, au fost descrise de Plutarh ca „insule ale norocului” si „limita de vest a lumii”. In Evul Mediu, au fost vizitate de arabi, portughezi si francezi. Au intrat sub dominatie spaniola in secolul VX, devenind loc de popas pentru navele comerciale spaniole in drumul lor catre Lumnea Noua. Astazi, Insulele Canare au reputatia de principala destinatie litorala a nord-europenilor cu bugete mici, dar dornici de a putea admira oaze de o uluitoare frumusete naturala.

Arhipelagul Canare este alcatuit din sapte insule principale: Tenerife, Gran Canaria, La Palma Lauzarote, La Gomera, Fuerteventura si, cea mai mica, El Hierro. Exista o mare rivalitate intre insule, si fiecare dintre ele are o identitate aparte. Tenerife este cea mai mare , dominata de creste inzapezite ale muntelui Teide, urmata de Gran Canaria, cea mai populata si cu peisajele cele mai variate. La Palma are cele mai inverzite privelisti, in contrast cu orizonturile din Fuerteventura, arida ca un desert. La Gomera are o vegetatie subtropicala de paduri de laur si maslini, iar micuta Hierro prezinta versanti abrupti, pe care cresc ienuperi rasuciti.

Desi cunoscute de greci si de romani inca din antichitate, veneticii (spaniolii) s-au stabilit in Insulele Canare abia dupa secolul al XV-lea. Izolarea indelungata a dus la mentinerea unei exceptionale flore si faune. Dintre cele peste 2.000 de specii de plante, 600 sunt endemice. Padurile de dafini, vesnici verzi, care au disparut de pe restul planetei acum mii de ani, mai pot fi vazute in tinutul Araga din Tenerife, la El Cedro in Gomera si in parcul national din La Palma. Printre animalele rare care pot fi intalnite aici se numara soparla-gigant, dropia, porumbelul cu degete lungi si pitigoiul albastru de Teide. Numai insulele Hawaii si Galapagos mai au bogatii locale (flora si fauna), comparabile cu Insulele Canare.

Acum cateva luni, turistii care aveau rezervate vacante pe plajele grecesti, stateau cu inima in gat datorita situatiei din Grecia, unde a izbucnit o greva generala urmata de proteste. Proteste care, de cele mai multe ori au decurs in mod normal si pasnic. Insa, in ultimele zile, totul a iesit de sub control. In Grecia inca nu s-au linistit apele din punctul de vedere al protestatarilor si al activistilor.

Ba mai mult, lucurile au luat o intorsura violenta. La protestul de ieri, greva generala a continuat cu lupte de strada. Politia a fost nevoita sa disperseze protestatarii cu gaza lacrimogene si masuri de protectie severe. Pe parcursul saptamanii, au fost ranite 70 de persoane, dintre care 50, politisti.

Tinerii aruncau cocktail-uri Molotov in fata Parlamentului, iar parca intreaga Atena a iesit in strada sa isi expuna punctul de vedere in legatura cu proiectul de lege privind masurile de austeritate, cu care majoritatea populatiei nu este de acord. Votul decisive a avut loc in cursul serii de ieri, in Parlament. Nu se stie inca ce influenta a avut protestul grecilor asupra votului decisiv.

50.000 de manifestanti greci iesiti in strada la greva generala, si-a atins punctul culminant dupa ora pranzului cand un grup de tineri si un alt grup, de activisti comunisti s-au luat la bataie. Luptele corp la corp au fost vizionate de catre fortele de ordine de la departare. Majoritatea protestatarilor paraseau piata, politistii supravegheau luptele, iar cei aflati la pamant isi carau picioare in spate de la adversari.

Parlamentarii eleni urmeaza sa voteze joi, sub presiunea grevei generale din Grecia, noi masuri de austeritate, care sunt cruciale pentru ca Grecia sa primeasca o noua transa din imprumutul de urgenta in valoare de 110 miliarde de euro de la UE si FMI, bani necesari pentru plata salariilor din sectorul public si a pensiilor. Daca aceste fonduri nu vor fi acordate, tara va intra in faliment. Aceasta situatie poate provoca reactii in lant in randul tarilor membre UE.

Probabil ca singurul lucru care va salva tara de la ananghie va fi sectorul turistic, care de bine, de rau, va aduce un oarecare profit.

Sursa: www.agenda.ro

Interviu cu timisoreanul Dan Negru, ajuns vedeta  de televiziune in Bucuresti si Chisinau

- Cand ai fost ultima data la Timisoara? Ce ai facut si ce ai vizitat?

- Vin adeseori acasa,  asa  ca e greu sa spun ca, ajungand acasa, ma apuc sa vizitez atractii turistice. Ultima data am fost saptamana trecuta, cu o multime de treburi.
- Cat de des vii la Timisoara si cat stai aici?

- Stau atat cat e nevoie, nu ma intorc acasa doar in vacante, mi-am gasit si niste treburi pe aici, pe acasa, asa ca atunci cand ele ma cheama, ma intorc. Candva, nu foarte tarziu, ne bate gandul sa ne intoarcem definitiv in Timisoara, nu am reusit sa ma adaptez la mitici, doar supravituiesc acolo si singurul lucru care ma leaga de Bucuresti e bucuria meseriei mele, deocamdata televiziune de varf se poate face doar acolo.

- Cum vezi Timisoara de acum din punct de vedere economic, turistic, al dezvoltarii, in comparatie cu cea din urma cu zece ani?

- E o evolutie, dar lenta. Sunt lucruri neschimbate, e adevarat, unele ma bucura ca au ramas asa, altele insa ma intristeaza.
- Sunt multe voci care spun ca Timisoara a cunoscut o perioada de dezvoltare puternica, dupa care a inceput sa stagneze, in comparatie cu alte orase. Tu ce crezi?

- De trei ani fac naveta Bucuresti – Chisinau, lucrez si acolo la o televiziune din Moldova si in acesti trei ani am vazut o dezvoltare uluitoare a Chisinaului, sub ochii mei, saptamana dupa saptamana. Daca ar fi sa compar cele doua orase, Chisinaul ar fi in mare avantaj, dar comparatia nu e tocmai cinstita, acolo e vorba de capitala unei tari. Asa ca e greu de spus. In comparatie cu Sibiul, care a avut bugete europene, Timisoara a stat, dar comparativ cu Iasiul, cred ca s-a dezvoltat mai bine.

- Aproape cu orice ocazie ai vorbit la superlativ de Timisoara. Numeste si trei lucruri care nu iti plac aici.
- Traficul tot mai aglomerat, oamenii tot mai furiosi, adeseori cu apucaturi de mitici si cinematografele copilariei mele, tot mai putine.

- Cum vezi fenomenul de acaparare a centrului istoric de catre clanurile de romi?
- Nu cunosc prea bine fenomenul, aud adeseori vorbindu-se despre asta, dar niciodata n-am aflat care e toata povestea.

- Cand vii in oras, mai simti “spiritul Timisoarei”, care a facut orasul atat de iubit?

- Eu sunt nascut in Timisoara si familia mea e banateana de generatii intregi. Da, simt bucuria apartenentei la locurile acestea. Dar viata moderna nu mai tine cont prea mult de radacini, spiritul apartenentei la un oras sau la o zona va disparea incet-incet, e vremea globalizarii. Conteaza ca eu si familia mea sa ne simtim bine intr-un loc, acesta e spiritul prezentului.
- Ai intrat in contact cu multe persoane importante. Cum au vazut Timisoara? Ce le-a placut? Ce nu le-a placut?

- Am prieteni care s-ar muta chiar maine in Timisoara, dupa cum am alti amici care, ajungand aici, ma suna spunandu-mi ca sunt plictisiti si dezamagiti. Depinde de multi factori, e greu sa judeci un oras dupa parerile diferite ale catorva oameni.
- Cum vezi urmatorul scenariu: peste 40 de ani, tu, un pensionar stabilit in Timisoara, vrei sa mergi pana la aeroport si chemi un taxi sa te ia de pe strada “Dan Negru”?

- Am facut prea putine lucruri si prea neimportante ca sa merit vreodata asa ceva. M-as bucura doar ca, peste ani, Dara, fetita mea, sa-si poarte cu mandrie numele. Restul e SF. Candva, cand luminile televiziunii se vor stinge, nimeni nu-si va mai aminti ceva. In meseria mea totul e fum.
- Sa revenim la o vreme mai putin indepartata. Timisoara vrea sa devina Capitala Culturala Europeana in 2020. Cum vezi acest proiect si ce sanse crezi ca are orasul nostru?
- Ar fi o dezvoltare extraordinara, Sibiul e cel mai la indemana exemplu. Dupa ce a devenit capitala culturala europeana, cred ca Sibiul a devenit cel mai frumos oras romanesc, sunt indragostit de Piata Mare din Sibiu, de strazile sau de Muzeul Satului de acolo. Totusi, realist vorbind, sansele ca Timisoara sa devina capitala culturala europeana sunt minime. Am vazut o parte din cerintele pe care un oras trebuie sa le indeplineasca si nu cred ca avem vreo licarire de speranta.

- Care crezi ca sunt cateva conditii obligatorii pentru ca in Timisoara sa se faca turism de calitate?

- Nu cred ca Timisoara trebuie neaparat sa devina o mare atractie turistica, nu avem de aratat locuri, cladiri sau peisaje la care sa faca japonezii coada. Nu inteleg isteria asta de a deveni pol turistic. Ca sa aratam ce? Timisoara trebuie sa devina un oras civilizat, in care sa te simti bine locuind. Daca as fi japonez, ultimul lucru pe care l-as face in vacanta ar fi sa vin in Romania. Japonezii, rusii, americanii sau mexicanii invata la scoala despre Colosseumul din Roma, nicidecum despre Bastionul din Timisoara. De ce ar da Colosseumul pe Bastion?

„Renasterea Turistului” continua sa va prezinte evenimente importante care au marcat istoria lumii si care s-au petrecut de-a lungul timpului. Astazi, punctam cateva evenimente petrecute in data de 20 octombrie. Astfel, la 20 octombrie 1740, urca pe tronul Austriei imparateasa Maria Terezia, care a domnit pana in 1780. De asemenea, la 20 octombrie, dar in anul 1935, comunistii chinezi condusi de Mao Tzedun ajung in nord–vestul Chinei la capatul unui mars de 10.000 km de–a lungul tarii, cunoscut ca Marsul cel Lung. In 1920, incepe greva generala a proletariatului din Romania, la care participa circa 400.000 de salariati; cuprinde toate ramurile industriei si transporturilor si este prima greva politica generala a proletariatului din intreaga Romanie (20–28 octombrie). Iar la 20 octombrie 1944, Armata sovietica ocupa orasul Belgrad, capitala Iugoslaviei.

Tot in 20 octombrie, dar in 1960, s-a nascut renumita cantareata Lepa Brena. Pe numele sau real Fahreta Jivojinović, artista a primit numele de scena Lepa Brena (Frumoasa Brena) din partea unui realizator TV sarb. Musulmana de origine bosniaca, Lepa Brena a declarat tot timpul ca nu este nici bosniaca, nici croata, nici sarboaica, ci „iugoslava”. Artista a ajuns una dintre cele mai renumite cantarete din Balcani, reusind sa vanda aproximativ 30 de milioane de albume in lumea intreaga. In 1984, Lepa Brena a sustinut, la Timisoara, un concert la care au participat peste 40.000 de oameni. Acum, artista locuieste la Belgrad, alaturi de sotul sau si de cei doi copii ai lor, Viktor si Stefan.

Cea mai mare comunitate de italieni din Romania locuieste in Banat. Veniti cu afaceri, ei si-au format aici familii si au devenit banateni cu acte in regula. Nu si-au uitat, insa, nici o clipa locurile natale. Pentru ei, la fel ca pentru compatriotii lor din lumea intreaga, acest an este unul special, deoarece se sarbatoresc 150 de ani de la formarea Statului italian (pe 17 martie 1861, a fost proclamat Regatul Italiei). De altfel, acest moment aniversar ghideaza si  „Saptamana limbii si culturii italiene”, derulata in perioada 17-21 octombrie la Timisoara. Agenda manifestarilor organizate cu acest prilej in orasul de pe Bega cuprinde, in aceasta seara, un concert Miliso Locascioli, la Biblioteca “Eugen Todoran” si  o proiectie a filmului “Pinocchio”, de Roberto Benini, programata maine seara, in Aula Magna a Universitatii de Vest. “Saptamana limbii si culturii italiene” se va incheia cu un concert Compact si Luca Virago, in Piata Victoriei.

Timisorenii pasionati de arta sunt invitati in aceasta perioada la vernisajul expozitiei „Mutterland Wort“, dedicata vietii si operei poetei Rose Ausländer. Expozitia „Mutterland Wort“ este conceputa de catre Fundatia Rose Ausländer din Köln. Ea prezinta viata si opera poetei nascuta in 1901 la Cernauti si trecuta in nefiinta in 1988 la Düsseldorf. Poezia ei aminteste cu o intensitate unica despre cultura evreiasca – germana din Bucovina si de distrugerea ei. Abia dupa multi ani de exil, Rose Ausländer se intoarce in Europa si la limba ei materna. Ea, care toata viata a suferit din cauza parasirii locului natal, gaseste un refugiu in poezie. „O poezie inca mai este o incapere unde se poate respira“. Rose Ausländer patrunde in „tara-mi materna, cuvantul“, in care gaseste o comoara a carei bogatie inca mai trebuie descoperita.

Rose Auslander

Lacasul de cult aflat in apropierea fantanii de la Punctele Cardinale, aproape nebagat in seama, este invaluit intr-o aura de mister. Potrivit informatiilor existente la nivelul infocentrului turistic Timisoara, cladirea are o istorie aparte, fiind construita in perioada 1837-1839. Ridicarea unei biserici evanghelice in Timisoara a fost posibila numai dupa ce imparatul Iosif al II-lea a emis, in data de 13 octombrie 1781, Patenta de Toleranta Religioasa. Potrivit sursei amintite, dintre toate monumentele Timisoarei, probabil ca biserica evanghelica este cel mai direct legata de personalitatea imparatului Iosif al II-lea (desi a fost construita mult dupa moartea sa). Fiind un adept al intaririi puterii statului prin centralizare, Iosif al II-lea a urmarit constant sa reduca din influenta bisericii catolice care, sustinuta de mama sa (Maria Terezia era o catolica ferventa), dobandise mari averi si o putere necontrolabila in stat. Edificiul a fost  construit pe un teren care in 1831 era viran. In acel an, cvartalul a fost parcelat si vandut pentru construire. La vremea ridicarii ei, biserica este flancata de constructii. In folclorul timisorean se afirma ca „axul de fier” ar fi osia de la carul de lupta cu care Printul Eugen de Savoia ar fi intrat in Cetate. In realitate, el provine de la o piesa de artilerie grea (tun de mare calibru), de la inceputul secolului al XIX-lea.